Marți seara, în ambianța rafinată a Castelului Bánffy din Răscruci, Consiliul Județean Cluj a dat startul oficial sezonului cultural 2025–2026, transformând edificiul istoric într-o veritabilă scenă a artei contemporane și a dialogului între trecut și prezent.
Evenimentul de deschidere a fost construit în jurul a două repere esențiale: expoziția de pictură, grafică și desen „Mundus Mirabilis”, semnată de Marcel Lupșe și curatoriatăde Mircea Oliv, și un recital de muzică de cameră susținut de Cvartetul Transilvan, într-un echilibru armonios între culoare și sunet.
Prezența numeroasă a reprezentanților instituțiilor culturale, artiștilor și oficialităților – printre care vicepreședinții Consiliului Județean Cluj, Radu Rațiu și Vákár István, a transformat seara într-o celebrare a unui loc recuperat cu grijă din uitare și redat comunității.
Un palat renăscut pentru public
Directorul Muzeului de Artă din Cluj-Napoca, Lucian Năstasă-Kovács, cel care a moderat evenimentul, a subliniat importanța renașterii Castelului din Răscruci ca centru multifuncțional, deschis constant publicului larg:
„Nu cred că a trecut un an și jumătate de la inaugurare, iar acum deja vin autocare în weekenduri – 100, 120, 150 de vizitatori. Este un semn clar că acest loc și-a găsit ritmul, și începe chiar să se susțină financiar. Asta nu s-ar fi întâmplat fără determinarea președintelui Consiliului Județean, Alin Tișe.”
Alin Tișe: „Putem spune că o parte a istoriei conștiente a fost redusă la viață”
După introducerea evenimentului, directorul Muzeului de Artă, Lucian Năstasă-Kovacs, i-a oferit cuvântul domnului Radu Rațiu, care a transmis mesajul președintelui Consiliului Județean Cluj, Alin Tișe. Într-un discurs cu o puternică încărcătură simbolică, acesta a subliniat renașterea Castelului Bánffy din Răscruci ca pe o revenire miraculoasă la viață, comparabilă cu însăși Învierea Domnului: „Precum Domnul nostru a revenit în viața noastră în timp de moarte, ei, iată că și acest castel a revenit la viață în timp de uitare, care se așterne nedrept, adesea, peste lucrurile venite din trecut.”
Mesajul a punctat efortul îndelungat și profesionist prin care clădirea a fost restaurată, readusă la strălucirea de altădată și transformată într-un centru cultural viu. „Putem spune că o parte a istoriei conștiente a fost redusă la viață. A fost redată cu geniul, pentru a cunoaște mai bine trecutul, pentru a ne bucura de prezent și pentru a rămâne pentru viitorime”, a transmis Alin Tișe, subliniind astfel dimensiunea identitară și comunitară a acestui proiect.
Deschiderea sezonului cultural a fost marcată de o armonioasă îmbinare între culoare și sunet, între expoziția „MundusMirabilis” semnată de Marcel Lupșe și acordurile Cvartetului Transilvan — o întâlnire care, potrivit președintelui Consiliului Județean, stă sub semnul unui nou început cultural: „Cu convingere fermă că ceea ce începe astăzi aici va deveni o strădaniță și o referință în anii ce vor urma.”
La rândul său, vicepreședintele Radu Rațiu a ținut să mulțumească tuturor celor prezenți, subliniind în mod special bucuria personală pe care o resimte în calitate de pasionat de istorie: „Mă bucur extrem de mult că acest edificiu a fost restaurat și redat comunității, că poate fi văzut, vizitat și găzduiește evenimente culturale deosebite.” Rațiu a adăugat că administrația județeană nu se oprește aici, ci își propune să reabiliteze și alte obiective culturale de importanță majoră pentru județ și pentru întreaga regiune, precum castelul lui Octavian Goga din Ciucea, aflat în prezent în faza de licitație pentru lucrări. În încheiere, a exprimat speranța că și acest proiect va deveni un punct de referință pentru Cluj, Transilvania și România.
Marius Mânzat: Restaurarea Castelului Bánffy – o muncă de echipă și un paradox fericit
Lucian Năstasă-Kovács l-a invitat apoi pe Marius Mânzat să ia cuvântul, subliniind rolul esențial pe care acesta l-a avut în reabilitarea castelului:
„Tot ceea ce vedeți aici nu ar fi fost posibil fără munca unei echipe dedicate de oameni. O echipă care nu a fost ușor de construit și coordonat. Cel care a avut această misiune dificilă este domnul Marius Mânzat, consilier personal al președintelui Alin Tișe, desemnat în mod special să se ocupe de acest proiect – restaurarea Palatului de la Răscruci. Despre cum s-au desfășurat lucrurile și cât de repede s-au mișcat, sunt sigur că vă va spune chiar domnia sa.”
Marius Mânzat a oferit mai multe detalii despre istoria edificiului: “Castelul Bánffy are o situație oarecum specială, iar această situație derivă dintr-un fapt istoric important. Timp de sute de ani, castelul a aparținut familiei Bánffy, însă, odată cu venirea comuniștilor la putere, a fost naționalizat, așa cum s-a întâmplat cu multe alte proprietăți.
Din 1967 până în 2007, deci timp de foarte mulți ani, aici a funcționat o școală specială pentru copii cu nevoi speciale. În 2007, școala s-a închis, iar castelul, neavând persoane care să-l revendice, a intrat în proprietatea Consiliului Județean Cluj.
Unii spun, poate chiar pe bună dreptate, că statul este cel mai prost administrator. Dar, în acest caz, cred că vorbim de un paradox fericit. Faptul că a trecut în proprietatea Consiliului Județean Cluj ne-a bucurat – nu chiar de la început, recunosc. La început ne-a speriat, imaginându-ne cât de multă muncă e nevoie aici. Însă mai târziu ne-am bucurat, iar eu cred că și comunitatea maghiară din zonă a fost bucuroasă, pentru că acest castel a avut o șansă reală. Odată intrat în proprietatea Consiliului Județean, a putut beneficia de finanțări importante.
Am colegi care au fost implicați direct în proiectul de modernizare. S-au accesat fonduri europene în valoare de 5 milioane de euro și s-au adăugat încă 7,5 milioane de euro din fondurile proprii ale Consiliului Județean. Așa s-a ajuns în această fază de restaurare și funcționalizare a domeniului.
Sunt convins că baronul Bánffy, penultimul baron, s-ar bucura să vadă ce s-a întâmplat cu locuința lui. Era un om apropiat de artă, de meșteșuguri și de oamenii din jur – de sătenii din zonă. După ideile, schițele și desenele lui, cu mâna lui, a lucrat cot la cot cu muncitorii pentru a construi acest palat. Familia locuia la parter, iar la etaj era atelierul de tâmplărie.
Cred că ar fi mândru să vadă cum s-a păstrat acest castel. Iar pentru faptul că s-a păstrat trebuie să-i mulțumim unei doamne speciale – doamna Jenica, care a fost directoare în acea perioadă. Ea trăiește acum în Răscruci și a avut grijă ca acest castel să nu se degradeze, așa cum s-a întâmplat în multe alte cazuri similare.
Așadar, faptul că Ádám Bánffy a lăsat acest edificiu moștenire cred că este o dovadă că l-a încredințat pe mâini bune. Astăzi, castelul este o construcție multifuncțională care servește, în principal, culturii – exact pentru acest scop a fost construit.”
Vákár István, a exprimat, de asemenea, o emoție deosebită față de reabilitarea și revitalizarea acestui important monument istoric: „Este o mare bucurie, o bucurie deplină, să văd castelul atât de plin de viață! Mă simt aici, în castelul Bánffy din Răstoci, aproape la fel cum mă simt în palatul Bánffy din Cluj. Arhitectura celor două locuri are ceva în comun, dar mai ales, oamenii care au venit astăzi sunt, în multe cazuri, aceiași. Asta înseamnă că Bánffy a devenit deja mai mult decât un nume – este o instituție cu rădăcini, care începe să înflorească. Să știți că a fost o adevărată odisee pentru ca acest castel să arate așa cum îl vedeți acum. Vă mulțumesc din suflet că îl primiți cu atâta deschidere!”
Mundus Mirabilis: Universul poetic și mistic al lui Marcel Lupșe
În continuarea evenimentului, curatorul expoziției „MundusMirabilis”, Mircea Oliv, a oferit o prezentare detaliată a lucrărilor semnate de artistul Marcel Lupșe, subliniind profunzimea și complexitatea universului creat de acesta:“Dacă privim cu atenție locul în care ne aflăm și semnele celor care au dorit ca acest spațiu să existe, să prindă viață și să devină atrăgător, vom observa detalii care aduc laolaltă trecutul și prezentul. Colosele care dau farmec unei civilizații tradiționale – o civilizație a secolelor XVIII–XIX, în spiritul căreia s-a realizat această reconstrucție – intră acum într-un dialog viu cu ceea ce se întâmplă aici, astăzi. E o întâlnire fertilă care, sperăm, va reda strălucirea unui timp pe care dorim să-l facem din nou relevant și viu.
Așadar, secolul XVIII – cu portretele aristocrației care ne însoțesc tăcut și ne privesc de pe pereți, de pe scara monumentală – se întâlnește astăzi cu un artist contemporan. Un artist care, după un parcurs impresionant, cu peste 50 de expoziții personale atât în România, cât și în importante galerii din Europa, vine acum aici, oprește timpul pentru o clipă și lasă un semn. Prin munca sa, prin efortul continuu de a-și găsi un loc expresiv în cultura vizuală românească, el contribuie, la rândul său, la această nouă strălucire a castelului.”
În Mundus Mirabilis, Marcel Lupșe își invită privitorul într-un univers vizual impregnat de poezie și nostalgie. Oliv Mircea observă că pictorul creează nu doar o estetică vizuală, ci și o „geografie spirituală” a afectelor, în care locurile par a fi impregnate de o aură sacră, transformată de iubire, memorie și visare. În această topografie mistică, arta devine un spațiu al regăsirii interioare.
Lupșe pictează nu doar peisaje, ci stări de spirit. Potrivit criticului, artistul evită decorativismul anecdotelor vizuale și construiește, în schimb, un spațiu interior „sfințit” de emoție, unde chiar și un simplu fir de iarbă devine un simbol al unei amintiri arhetipale. În acest sens, natura nu este reprezentată realist, ci devine un pretext pentru evocarea unei lumi mirabile, unde „dorul de dialog cu înaltul” animă fiecare tușă.
Pentru Oliv Mircea, lucrările lui Lupșe sunt expresia unei forme de „nominalism plastic”, în care artistul refuză generalizările și caută mereu concretul, emoția individuală, efemerul cu semnificație profundă. Pictura sa este o formă de meditație vizuală, o încercare de a surprinde nu doar vizibilul, ci și sensul subtil care se ascunde dincolo de aparență.
Prin „serializare” – observă criticul – Lupșe dezvoltă o retorică a timpului pictural, o incantație vizuală care leagă compozițiile într-un discurs coerent, ritmat, asemenea unui monolog polifonic. Este vorba, astfel, despre o pictură în care reveria capătă formă inteligibilă, iar „respirația locului” – cum o numește Mircea – devine parte esențială dintr-un cosmos interior artistic.
Expoziția, în ansamblul ei, propune o identitate plastică solidă și recognoscibilă. Fie că vorbim despre pictură, grafică, instalație sau alte forme de expresie, Marcel Lupșe reușește – subliniază Oliv Mircea – să creeze o lume închegată, în care arta devine sărbătoare a vederii și a memoriei afective, adresată inimii și gândului deopotrivă.
Marcel Lupșe le-a mulțumit tuturor pentru prezență și i-a invitat să-și acorde răgazul de a descoperi, în ierburile uscate de pe pânzele sale, fragmente de memorie afectivă. Privindu-le, spune el, poate ne vom întoarce, măcar pentru o clipă, la uimirea copilăriei.
Mara A. MUNTEAN
Articolul Palatul Bánffy din Răscruci: Un nou început cultural sub semnul culorii și al muzicii apare prima dată în ziarulfaclia.ro.