Nu noi Îl facem viu pe Hristos, ci El ne face vii pe noi, păcătoșii. Nu noi Îl apărăm, ci El ne apără permanent. Dacă privim spre lume, suntem stresați, buimăciți, grăbiți, frustrați, nefericiți. Dacă privim spre noi, suntem panicați, depresivi, anxioși, nefericiți. Dacă privim spre Hristos, suntem fericiți.
Degeaba Îi permitem lui Hristos să fie pretutindeni, dar nu și pe Tronul Lui. Degeaba Îl privim ca pe un înțelept, dar nu și ca Dumnezeu. Degeaba știm detalii academice, dar El nu e Viața noastră. Cei mai fericiți creștini sunt cei care nu se îndoiesc niciodată de imensitatea iubirii Lui. Nu suntem lăsați la cheremul hazardului, suntem protejați de harul Lui inepuizabil. Nu ne îmbrăcăm cu povestea eșecului nostru, ci cu istoria Lui perfectă.
E absolut necesar să descoperim frumusețea Liturghiei, acolo sunt încifrate toate tainele divine pentru noi (Scot Hahn, Cina Mielului, Ed. Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș, 2021, p. 119). Ca să fie totul clar: Liturghia este Raiul pe pământ. Întâi iubirea pentru Mire, apoi Nunta. Să fugă demonii urlând!
Inima omului nu se liniștește, până nu se odihnește în Hristos. Conlucrarea Lui cu noi este cheia mântuirii lumii (Paulin Lecca, Adevăr și pace, Ed. Bizantină, București, 2003, p. 154). Primul lucru care confirmă împăcarea cu Dumnezeu este acceptarea cu smerenie și dragoste a voii Sale, în locul ambiției și al egoismului.
Ca să spere la viața veșnică, creștinul părăsește Târgul Pustiirii, părăsește tot ceea ce îl desparte de fericire (John Bunyan, Cartea pelerinului, Ed. Casa cărții, Oradea, 2022, p. 41). Este o separare netă între bine și rău. Este o alegere conștientă. Omul Îl alege pe Dumnezeu în măsura în care se desparte de diavol. Fiecare om trebuie să treacă prin acest stadiu înșelător, pentru a-l depăși. Doar demonii sunt triști, deoarece știu că nu-L vor mai vedea niciodată pe Dumnezeu.
Inscripție la Horezu (referitor la viața noastră): Și fu și trecu și parcă nici nu fu. Deci, fără palmares.
Mântuirea se lucrează în orice clipă. Nu doar după retragerea din activitatea profesională. Zeci de oameni fac fotografii cu urși la Vidraru, ignorând toate avertismentele. Este imaginea omului care face tot ce vrea, doar pentru că poate. Și se crede zeu. Până nu vom scăpa de egoism, nu vom găsi iubirea salvatoare. o
Oricine poate atinge starea de sfințenie, ea e mult mai la îndemână decât credeam noi inițial.
Unii oameni nu știu ce să facă cu viața lor, dar despre viețile altora au o mie de idei. Ipocrizie. Unii cred că știu totul, dar nu știu nimic. Superficialitate. Unii fac doar ce vor ei, dar nu găsesc fericirea. Egoism. Alții ascultă de Dumnezeu și primesc har. Mântuire.
Să nu lăsăm fericirea să depindă de ceva ce am putea pierde. Adevăr: Cel ce ne-a creat fără ajutorul nostru nu ne va mântui fără consimțământul nostru. Hristos nu ne iartă ca să greșim iar, ci ca să Îl iubim pentru totdeauna.
Adevărata închisoare din care trebuie să scăpăm este închisoarea minții noastre. Să nu numim răul ca fiind bine, nici să exagerăm pericole mici, să nu ne lăsăm înșelați de antihriști. Să nu agravăm scenarii în derulare. Să nu ne bazăm pe „Am crezut” și „Mi se pare”. Cât de greu trebuie să fi fost pentru necreștinii violenți, nerăbdători, duri să asculte mesajul Evangheliei!
Biblia spune adevărul: Dumnezeu este un Tată care își ține promisiunile. Ne promite veșnicia și ne-o și oferă. Ne promite ceva ce are și ne poate da. Nu ne minte. Nu ne uită. Nu ne părăsește. Îl vedem pe Dumnezeu prin unirea noastră cu El. Nu există altă cale de a umple imensul gol sufletesc ce ne apasă. Suferință și mândrie: Fragilitatea umană în suferință ia locul orgoliului și cutezanței nemăsurate. Ceea ce este în afară de lumină și de viață nu este cu putință să nu fie în întuneric sau în moarte.
Nu putem să fim creștini cu jumătate de normă. Optimismul nostru legat de viitor se naște din încrederea în Cel ce controlează viitorul. Nu trebuie să renunțăm la intelect, ci la mândrie. Sunt două feluri de moarte: putem muri în păcate sau putem muri în credință.
Pr. Dan-Marius Matei
