Fața și reversul monedei aurite care simbolizează strălucirile unei cariere artistice încununează activitatea unui artist de înaltă clasă. Pe acestea încearcă să le capteze, să le aducă sub lumina rampei, în dialogurile invitaților săi, actrița Narcisa Pintea în proiectul început cu actorul Petre Băcioiu cu două luni în urmă. Evocări, amintiri, nostalgii din istoria Teatrului Național „Lucian Blaga” din Cluj, reper cultural-artistic major din inima Transilvaniei. Altfel spus, Narcisa a titrat energic Față – Verso. O poveste de teatru, propunându-și să facă o incursiune în istorie teatrului clujean provocându-și colegii. Căci teatrul își are poveștile lui și le spune prin oamenii care l-au slujit cu credință și devotament.
Invitata serii din 11 iunie 2024 a fost Catrinel Dumitrescu, distinsa actriță care a jucat pe scena Naționalului clujean 10 ani, din 1979 până în 1990. O ființă delicată, sensibilă, timidă și modestă. Liniștită și aproape introvertită, retrasă în sine. Așa a apărut în fața publicului din mica sală a Euphorionul ce asigură intimizarea și cunoașterea îndeaproape cu invitații. Actrița a numit câteva din succesele repurtate pe scena clujeană, provocatoare de amintiri în sufletul spectatorilor trecuți de prima tinerețe. De altfel, firescul acceptării vârstei a fost un laitmotiv plăcut plimbat de-a lungul întregului dialog de aproape două ore. Catrinel Dumitrescu și-a amintit de lucrul la Pasărea Shakespeare, ambițioasa piesă a lui D.R.Popescu intrată azi în uitare, a trecut repede peste Cum se numeau cei patru Beatles ?, surprinzător spectacol cu muzică live masivă din celebra formație britanică (autor Stephen Poljakoff), proiect teatral îndrăzneț pentru acele timpuri, a pomenit despre Melodie varșoviană de Leonid Zorin, cu Marius Bodochi partener de scenă, despre Vânătoarea de rațe de Vampilov și Nu sunt Turnul Eiffel de Ecaterina Oproiu, A cincea lebădă de Paul Everac și Ultima oră de Mihail Sebastian. Au fost ani rodnici, înflăcărați. Numai în anul 1983 actrița a interpretat 5 roluri în cinci spectacole. Perioada clujeană a fost a deplinei afirmări ca personalitate distinctă a scenei românești. Din 1990 a activat la Teatrul Nottara din București, unde l-a întâlnit pe Emil Hosu, partenerul ei de viață până la dispariția lui tragică, neașteptată, survenită în urmă cu 12 ani în plină activitate creatoare, în teatru, după ce împliniseră împreună mai multe proiecte artistice remarcabile, răsunătoare. Unul a fost Doi pe o bancă de Alexandru Ghelman. Desigur, discreția este apanajul spiritelor nobile, al celor aleși, așa cum reverențios față de șansa dumnezeiască de a face teatru s-a arătat repetând doamna Catrinel Dumitrescu, născută la Brăila într-o familie de artiști. Așa încât invitata n-a dezvăluit decât secrete din munca în teatru, cu regizorii, cu actorii, nimic altceva intim, decât atașamentul față de câinii ei de acasă. Reverențe a înșiruit față de regizorii cu care a lucrat și profesorii pe care i-a avut. O stimă deosebită a afirmat față de Octavian Cotescu, profesorul din institut care a învățat-o să învelească forma sonoră a cuvântului în idee pentru a putea să transmită emoția. Frumoase cuvine, frumoase aduceri-aminte.
Formula dialogului propus de Narcisa Pintea are în vedere câte un intermezzo al cvartetului de coarde format din Diana Man (vioară), Teodora Buia (vioară), Mihai Oșvat (violoncel), Daniel Demian (violă) sub conducerea muzicală a lui Rareș Munthiu. Acordurile melodice au făcut mare plăcere invitatei și publicului deopotrivă.
Pe ecranul din fundal, ca și în celălalt aranjament scenic amintit, au fost proiectate secvențe din spectacolele respective. Imagini alb-negru burate de trecerea timpului. Cum era și normal, Narcisa Pintea a insistat cu precădere asupra rolurilor din teatru de pe scena Naționalului clujean. Despre excelenta actriță de film Catrinel Dumitrescu a vorbit mai puțin. Dar clujenii vor avea ocazia să o sărbătorească așa cum se cuvine în această calitate pe data de 24 iunie când i se va acorda Premiul pentru întreaga carieră cinematografică în cadrul ediție cu numărul 23 a Festivalului Internațional de Film Transilvania. Atributele întâlnirii cu actrița Catrinel Dumitrescu se magnetizează în jurul termenilor candoare, finețe, tandrețe.
