O perspectivă lucidă în gâlceava din urbanism: Daniela Maier, președinta Ordinului Arhitecților din România, filiala Transilvania.
Clujul traversează primii pași într-o nouă etapă de urbanism care implică reconversia fostelor spații industriale în mari ansambluri de locuit și petrecere a timpului liber. Intervenția de la platforma Carbochim a parcurs mai multe etape de avizare, inclusiv un vot în Consiliul Local, generând totodată discuții publice pasionale referitoare la conflictul dintre interesul dezvoltatorului și interesul public. Dosarul Carbochim prefigurează dezbaterile în care vor fi angrenați inclusiv arhitecții clujeni mulți ani de aici înainte. Daniela Maier, președinte al Ordinului Arhitecților din România, filiala Transilvania, aduce în discuție misiunea specialiștilor implicați în urbanism, aceea de a educa vigilența publică, a limita mercantilismul dezvoltatorilor și a oferi administrației cadrul profesionist în care să evalueze beneficiile și dezavantajele comunitare ale unei intervenții urbanistice majore. Totul pornește de la educație și ar trebui să se definitiveze prin dialog, spune Daniela Maier.
– Doamnă Daniela Maier. Vorbeați într-un interviu mai vechi despre ce anume v-a condus pe dumneavoastră către arhitectură. Despre vocația publică a acestei profesii. Ce anume credeți că îi motivează astăzi pe tinerii care vor să devină arhitecți? Sunt aceste mobiluri diferite de, să spunem, cele care au animat generația dumneavoastră? Predomină acum ambiția de a dobândi statut și bani și mai puțin impactul pe care îl poate avea profesia în a genera bine și frumos în comunități și orașe?
– Tinerii care aleg arhitectura s-au schimbat împreună cu și sub influența societății. Pentru că societatea contemporană se ghidează după niște sisteme de valori care generațiilor anterioare li s-ar putea părea puțin distorsionate. Nu se pune problema să îi tragem la răspundere pe tinerii de azi în ceea ce privește valorile în care cred. Dacă acestea nu se încadrează în anumite standarde, atunci responsabilitatea este a părinților, a modului în care școala îi formează, a felului în care societatea ne ispitește pe toți să căutăm beneficii rapide pentru obținerea cărora să investim cât mai puțin efort. Există în societate copii foarte buni care încep să înțeleagă că pentru obținerea acestor beneficii trebuie depuse niște eforturi susținute și că satisfacția profesională poate apărea și la o vârstă matură. Arhitectura este una dintre aceste meserii. Ai nevoie de experiență ca să poți să faci arhitectură de calitate. E la fel ca în medicină. Este nevoie de multă experiență ca să poți progresa. Cred că facultatea din Cluj s-a adaptat și azi se implică si în formarea caracterului tinerilor. Dar nu se poate să-i scoatem din societatea în care trăiesc și în care valorile, cum spuneam, sunt distorsionate. Da, e posibil ca o parte dintre ei, un procent în scădere, să înțeleagă pe de-a întregul munca pe care trebuie să și-o asume.
Cred că trebuie să investim în educație. Cred că va veni o zi în care trebuie să-i luăm pe copiii care termină grădinița, să le dedicăm tot timpul și resursele noastre și să sperăm că, în 20 de ani, va fi mult mai bine. Cu cât amânăm momentul acesta, cu atât amânăm cei 20 de ani. Altfel ne va fi foarte greu.
Vă rugăm să accesați pagina Autentificare. Nu sunteți încă abonat ? Abonați-vă
