Scriitorul Eugen Uricaru și-a lansat cartea „Pasărea cerului” dedicată eroului Avram Iancu, luni, 2 martie 2026, la Biblioteca Academiei Române din Cluj-Napoca, eveniment precedat de conferința „Continuitate de la Horea la Avram Iancu”, susținută de autor. La manifestare au participat academicianul Ion Pop, prof. Horia Bădescu, criticul și istoricul literar Mircea Popa, Vasile G. Dâncu, directorul Editurii Școala Ardeleană, și gazda evenimentului, directorul Bibliotecii Academiei Române din Cluj-Napoca, prof. univ. dr. Ioan Chirilă. Titlul cărții „Pasărea cerului” este inspirat de o regulă persană, și anume când satrapul dădea cea mai grozavă pedeapsă spunea „E liber ca pasărea cerului, oricine îl poate omorî fără să fie pedepsit”. La fel au fost Avram Iancu și miile de români care au murit în Revoluția de la ˈ48, păsări ale cerului, a mărturisit autorul.
Trei cărți despre Ardeal
Personalitate marcantă atât în ceea ce privește creația literară, cât și privind derularea unor proiete care contribuie la dezvoltarea culturală, Eugen Uricaru prin susținerea conferinței „Continuitate de la Horea la Avram Iancu” a dat posibilitatea descoperirii laboratorului scriitorului, a spus prof. univ. dr. Ioan Chirilă, în deschiderea evenimentului, invitându-l pe autor să ia cuvântul.
Scriitorul Eugen Uricaru a mulțumit prof. univ. dr. Ioan Chirilă pentru organizarea evenimentului, Fundației Transilvania Leaders pentru contribuția adusă în dezvoltarea culturii scrise, și nu numai, Editurii Școlii Ardelene pentru generozitatea de a publica cărțile unor autori importanți. Eugen Uricaru a anunțat emoționat că este ultima sa lansare de carte și întâlnire cu publicul, deși va continua să scrie, dorindu-și ca la toamnă să publice trei cărți scrise despre Ardeal: „Rug și flacără”, un volum despre un erou român necunoscut, Bujor, care a luptat alături de generalul Garibaldi, cartea despre Horea „Vreme în schimbare” și cartea „Pasărea cerului”, dedicată lui Avram Iancu.
Echinoxul, o perioadă glorioasă
De asemenea, referindu-se la activitatea sa, scriitorul a mărturisit că Echinoxul a fost nu doar o perioadă frumoasă, glorioasă ci și importantă pentru cultura românească din Cluj: „Echinoxul a apărut la 50 de ani de la Unire și l-am sărbătorit și la 100 de ani de la Unire. E important că a apărut atunci într-o formulă a Unirii, era o revistă românească cu pagini maghiare, cu pagini germane, cu respect față de cultură. Mesajul nostru era că dorim să restabilim legătura cu cultura interbelică. Asta am făcut, în primul număr, erau câteva nume ( de la M. Haidegger, la E. Cioran, M. Eliade) care ne-au adus și necazuri. În România, după război, despre aceste nume nu se mai vorbise niciodată. Noi am fost primii care am încercat să le repunem în circulație. Este un moment important și îi mulțumesc încă o dată domnului director Vasile G. Dâncu pentru că a avut înțelepciunea să deschidă publicarea seriei Echinox. La Editura Școala Ardeleană sunt publicate mai multe volume de poezie și critică a autorilor de la Echinox. Este important că s-a făcut acest lucru. Două fapte vor rămâne după ce noi nu vom mai fi: placa care consemnează că redacția Echinox a avut o sală în clădirea finaliștilor și lucrarea de artă plastică din fața Facultății de Litere”.
Moții care au îmbrăcat cămașa morții
În cadrul conferinței, făcând referire la evenimentul tragic de la 28 februarie 1785, tragerea pe roată a lui Horea și Cloșca, liderii răscoalei țărănești, Eugen Uricaru a spus că prea puțin se discută despre Crișan care potrivit unei legende s-ar fi sinucis cu nojițele de la opinci. În opinia autorului, cel mai probabil Crișan a fost asasinat în timpul interogatoriului, aducând ca argumente faptul că acesta fusese soldat în armata austriacă și cunoștea regulile vizavi de superiorii săi, dar și faptul că el a fost cel care a răspândit ideea că Horea, la întrevederea cu împăratul, a primit o cruce ortodoxă, ceea ce semnifica pentru țăranii din Apuseni că împăratul ar fi de acord cu ortodoxia și că ar sprijini-o.
Dacă în cazul lui Horea și Cloșca, împăratul Iosif al II – lea a poruncit ca să fie martirizați în urma unei hotărâri imperiale, în ceea ce privește capii revoluționarilor din Apuseni de la 1848 nu au mai fost omorâți, ba chiar au fost decorați, a afirmat vorbitorul, adăugând: „Doar că împăratul Franz Joseph a socotit că sunt prea mari rangurile oferite și le-a coborât pe toate. Lui Avram Iancu nu i s-a mai acordat Crucea de fier, ci Crucea de aur, o disticție oferită funcționarilor, nu militarilor. Să nu uităm Avram Iancu avea 24 de ani, era un tânăr avocat, un Bonaparte al momentului, un general victorios care putea răsturna tot. Probabil acest lucru i-a îngrijorat pe cei de la Viena”.
Iancu, trădat de cei apropiați
Scriitorul Eugen Uricaru a spus că opera sa, cartea „Pasărea cerului”, încearcă să dezvăluie misterul „De ce Avram Iancu nu a fost asasinat, ci a fost distrus fizic, defăimat, coborât în ultimul rang?”, susținând că autoritățile vieneze nu aveau nevoie de un martir, de un erou care să mobilizeze mai târziu o nouă revoltă și ca atare l-au compromis. Din păcate, compromiterea lui Avram Iancu a fost făcută cu sprijinul celor mai apropiați oameni, familia sa, tatăl său, popa Balint, luptător din Apuseni alături de Avram Iancu, dovadă stând scrierile lui Alexandru Papiu Ilarian, consultate de scriitor. Autorul a amintit episoade în care autoritățile l-au umilit pe Avram Iancu. Avram Iancu a trebuit să suporte schingiuirea fostului său luptător Ședea, la care poposea adesea, și violul fiicei sale de către o echipă de jandarmi militari, episod tragic în urma căruia fata s-a sinucis. La scurt timp, după această întâmplare groaznică, la Baia de Criș, Avram Iancu a adormit pe pragul din piatră al brutăriei, iar dimineața a fost găsit mort. „După ce a murit, toți munții Apuseni au fost cuprinși de un freamăt și s-au tras clopote, s-au făcut adunări, s-a vorbit despre el, însă cât a trăit nu. Acesta este destinul emblematic al multor eroi români. S-a întâmplat și cred că se întâmplă și acum. Cred că se va întâmpla și în viitor pentru că e un patern. Ne gândim la Horea, cum a sfârșit trădat de rudele sale. Crișan a fost prins și predat de români (de un preot greco-catolic), nu de austrieci. Să ne gândim la Tudor Vladimirescu cum a murit, așa că trebuie să ne obișnuim cu ideea că toți cei care luptă pentru nație trebuie să știe, cum a zis Tudor Vladimirescu, că îmbrăcă cămașa morții. Nu este o apreciere propagandistică, ci asta rezultă în urma probelor”.
Și-a făcut splendid datoria
La rândul său, academicianul Ion Pop a declarat că Eugen Uricaru și-a făcut datoria splendid prin cele două cărți „Vremea în schimbare” și „Pasărea Cerului”. „Este din nou atent la momentele prin care se încearcă ocara adusă omenirii, adusă jertfei care se încearcă să fie coborâtă la nivelul cel mai de jos. Ce s-a întâmplat cu Horea știm și cum a fost trădat de conaționalii lui (…). În ceea ce privește cartea „Pasărea cerului”, se întâlnește puternic și tulburător cu ceea ce s-a întâmplat în romanul consacrat lui Horea. Pentru că, pe linie istorică, se știe că Avram Iancu făcea parte din familie, era o rudă destul apropiată cu Horea, deci era de viță nobilă spiritual și eroică, prin urmare se explică și multe lucruri legate de ținuta lui morală care era cu totul ieșită din comun. Evenimentele din roman urmează aceleași linii ca și în cărțile precedente, adică există o suită de evenimente istorice verificabile documentar, cu nume, cu date, pe care le putem identifica, dar la Eugen Uricaru există și o putere extraordinară de inventivitate, mereu atrăgătoare pentru că el vine întotdeauna să pună în paralel și să interfereze organic realul cu o imaginație căutătoare. Acest aer de mister este prezent în toate cărțile sale. Aici nu se putea să lipsească factorul conspiraționist pentru că tot ce se întâmplă real și documentat în Munții Apuseni este înrămat într-o construcție imaginară foarte emoționantă și tulburătoare”, a spus academicianul clujean.
Pionierat
Tot la lansare, poetul Horea Bădescu a afirmat că Eugen Uricaru înțelege un lucru cunoscut de marii scriitori, precum prozatorii sud-americani, că în proză a aduce partea subterană, nevăzută a istoriei, motorul care face să se miște existențialul de deasupra, este cel mai interesant pentru cititor. Totodată, poetul clujean a spus că autorul are inteligența să facă biografiile celor care pun la cale asasinarea morală a lui Avram Iancu, personaje pregnante în roman, „însă în tot ceea ce se spune despre ele fiind prezent Avram Iancu”. „Acest excurs al patimii, pe care îl ghicim sub fiecare pagină, este cel care te apropie cu inima și îți dă un îndemn de lectură în plus pentru romanul lui Eugen Uricaru”, a spus Horea Bădescu, care a citit apoi poemul „Ruga Iancului cel fără hodină”.
Totodată, criticul literar Mircea Popa a subliniat contribuția scriitorului Eugen Uricaru la viața culturală: „Eugen Uricariu a fost primul redactor al Echinoxului, primul redactor la o revistă din Grecia unde a ajuns consilier, primul redactor la televiziunea culturală. A întemeiat și fundația Capyro. Trebuie să-i aducem omagiile noastre pentru ea deoarece această fundație se ocupă de patrimoniul cultural românesc și ne păzește de cei care vor să ne ia acest patrimoniu”.
Despre scriitorul Eugen Uricaru
Eugen Uricaru s-a născut la 1 noiembrie 1946, în Buhuși, județul Bacău. Este poet, prozator, traducător, scenarist de film; fondator al Cenaclului literar Echinox și al revistei omonime; redactor-șef al primului număr al revistei Echinox. A debutat editorial cu volumul de povestiri „Despre purpură” (1974). A publicat două volume de versuri: „Despre ce vorbim” (2018) și „Locuri părăsite” (2021), apărute la Editura Junimea, și 20 de volume de proză, printre care: „Supunerea” (2006), „Cît ar cîntări un înger” (2008), „Plan de rezervă” (2011), „Beniamin” (2014), apărute la Editura Cartea Românească, „Permafrost” (2017), „Grădina Paradisului” (2020) și „Ieșirea din Pustie” (2021), apărute la Editura Polirom. A tradus din Alexandr Soljenițîn, Curzio Malaparte, Italo Calvino. A fost laureat, de două ori, al Premiului Academiei Române pentru roman și tot de două ori al Premiului Uniunii Scriitorilor pentru roman. I-au fost decernate Premiul Național de Proză „Ion Creangă – Opera Omnia”, Premiul Național pentru excelență în roman acordat de revista „Contemporanul”, Premiul Internațional pentru roman „Balkanika”. A fost distins cu Premiul „APLER” pentru „Opera poetică a lui Konstantinos P. Kavafis”, pe care a tradus-o în limba română împreună cu Dimitrios Kanellopoulos, apărută în ediție bilingvă la Editura Școala Ardeleană în 2023. Romanele sale au fost traduse în Franța, Italia, Germania, Ungaria, Rusia, Serbia, Macedonia, Vietnam, China.
T.S.
Articolul Scriitorul Eugen Uricaru și-a lansat cartea „Pasărea cerului”, dedicată lui Avram Iancu apare prima dată în ziarulfaclia.ro.