May 18, 2024

Cel puţin unu din zece români cu vârsta cuprinsă între 15 şi 64 de ani a consumat droguri măcar o dată în viaţă, potrivit ultimei statistici publicată de Agenţia Naţională Antidrog. Este o realitate dureroasă, cum este și aceea că în România sunt prea puţine locuri unde dependenţii de droguri pot urma terapii. Pentru a preveni consumul drogurilor în rândul tinerilor, după ce a trecut prin mai multe orașe din țară, vineri, 18 aprilie caravana Fără bariere-Tot adevărul despre droguri a ajuns și la Cluj.

Tinerii Rafa, Sebastian și Marc, foști consumatori, beneficiari ai programului Teen Challenge, au mărturisit celor peste 800 de tineri clujeni prezenți în Sala de Cultură a Studenților ”Dumitru Fărcaș” Cluj din experiențele lor în ceea ce privește consumul de droguri.

Rafa locuiește în prezent în Cluj și prima experiență legat de droguri i s-a părut „cool”. „Mă bucur să fac parte din această campanie, fără bariere, și vreau să spun totul despre droguri. Nu m-aș fi gândit în urmă cu 12 ani când am tras prima oară dintr-un joint să ajung să zic chestiile astea. Prima oară cum mi s-a părut foarte „fun”, foarte „cool”. Credeam că am descoperit esența vieții, secretul vieții, așa cum poate credeți unii dintre voi care ați început să consumați recent.

Primul joint l-a acceptat din curiozitate și teribilism de la o fată. „Am plecat să joc fotbal la Arad. Sunt de loc de lângă Timișoara. Fiind de undeva de la țară, acolo, am fost supus bullyingului. Fiind din mediul creștin, am fost ținut mai din scurt. Când am tras prima oară un joint am spus asta vreau să fac. Eram în Timișoara cu un băiat și două fete. A scos o fată un joint și am tras fiecare pe rând. Am zis să încerc din curiozitate, teribilism. În interior nu eram foarte bine cu mine. M-a atras acel drog. Fără să-mi dau seama am început să consum și droguri mai puternice, hotărât să fac toată viața acest lucru.

Mă consideram un nimeni

În opinia lui Rafa, drogurile te înșeală că deții controlul: „Dacă drogurile ar fi fost bune eu aș fi primul care aș fi consumat și astăzi. Am fost tipul care a vrut să consume inteligent, cu cap. Fiind tânăr am zis să consum pe șestache, am vrut să o fac responsabil. Cu cât consumam mai mult cu atât în spatele acelei stări faine se instala o dependență puternică. Ceea mai mare capcană este că nu-ți dai seama de la început ce te așteaptă, consumi o dată, o lună, șase luni, un an de zile și nu apare partea negativă. Și zici <de ce să nu consum din nou.> În prima fază ești cu prietenii, te simți cool, ești cu mașina, fețe, băieți. Îți zici <Nu-i chiar așa de rău cum zic bătrânii ăia.>, care-ți spun: <Nu te apuca de droguri!> <Nu știu ei ce înseamnă. Nu au experimentat.> Recunosc că este partea faină, puternic emoțională, pe care ți-o dau drogurile și pe care celelalte dependențe nu o dau.

Rafa a luptat cu depedența de droguri timp de opt ani. După aproximativ doi ani de consum vedea că mintea îmi joacă feste. Nu mai știam ce zi este, ce făcusem ieri. Drogurile au stors din mine tot ce aveam fain, toate sentimentele. Dacă s-a prezentat ca un cel mai bun prieten, ca un medicament, de fapt s-a dovedit a fi cel mai mare dușman al meu. M-am prins în această capcană. Am vrut să renunț, dar mi-am dat seama că dependența m-a prins foarte puternic. Am plecat în străinătate. Anturajul era tot mai nepotrivit. Am avut și un dosar penal pentru condus băut la volan. În Elveția, munceam, dar nu am reușit să mă las de droguri. Ani la rând am încercat să mă las. Asta înseamnă să fii dependent, să depinzi tu de acea substanță, nu s-o controlezi tu. Stima mea de sine a scăzut foarte mult. Mă consideram un nimeni și consideram că toată viața o să rămân așa. Cel mai negru moment din viața mea a fost când am fost dat afară de la muncă.

Pe Rafa l-a salvat credința și programul Teen Challenge de la Cluj: „Am ajuns să stau pe drumuri, să mă disprețuiesc, să fiu fără speranță. Am ajuns la centru și viața mea a fost schimbată. A fost un proces foarte dureros prin care a trebuit să trec. Astăzi nu mai am nici o problemă cu dependența datorită, în primul rând lui Dumnezeu, care m-a ajutat, și în al doilea rând acestui program.

Așteptam să se întâmple ceva să mor

O altă poveste dramatică o are tânărul Sebastian, de 23 de ani, din Dej. De copil a avut de suferit. Nu era acceptat în grupul colegilor. Era frecvent scuipat, bătut. Sebastian a început consumul de țigări foarte devreme, de la 11 ani. Atunci un băiat de liceu i-a oferit prima țigară. De aici au urmat 10 ani de dependență de țigări. De la 14 ani a început și consumul de droguri intrând în anturaje nepotrivite. Când s-a întâlnit prima dată cu drogurile a fost în skate parc. A început să fure bani de la bunica, de la părinți. La dependență, Sebi a ajuns după doi ani de fumat iarbă. „După primii doi ani de fumat iarbă zilnic, nu puteam să dorm dacă nu luam iarbă, tremuram, eram depresiv, anxios. La 15 ani am aderat la o gașcă de stradă. Cu respectivii prieteni ajunseserăm să furăm din magazine, haine de la uscat de la oameni, ca să ne procurăm droguri. Îmi era frică să nu fiu respins de ei. Nu aveam alți prieteni. Vechii mei tovarăși astăzi au câțiva ani la activ pentru crimă, furt și tâlhărie. La 16 ani am avut primul contact cu DIICOT și mascații. La 17 ani am renunțat la liceu pentru că am dat de alte droguri. Vroiam să fac muzică, să devin popular. De fapt vroiam să fiu înțeles, văzut și validat. Mi-am găsit validarea pe stradă. La 18 ani certurile erau frecvente acasă și am plecat în străinătate. După șase ani de consum de droguri zilnic am ajuns la droguri prin seringă. N-am mai funcționat ca un om normal. Mă dureau oasele. Cu toată lumea mă certam. Dimineața după chefuri, când nu mai era marfă, când nu mai erau bani, când venea sevrajul, cu prietenul de chef ajungeam să mă înjur, să mă bat. Vine anxietatea, vin gândurile suicidale.

După șapte ani de consum de droguri, Sebi a ajuns să gândească singura cale pentru a scăpa de droguri este suiccidul. Mi-am setat viața pe autodistrugere. Atât de mult consumam și așteptam ori să fac supradoză, și am făcut la seringă, ori să fac atac de panică, și am avut atâtea atacuri de panică și paralizii în somn. Am fost de atâtea ori să mor. Oamenii cărora eu le veneram melodiile habar n-aveau că eu trăiesc. Eu trăiam în minciuna asta. Într-o cameră în care nu știam care sunt hainele curate și care haine murdare. Nu mai dădeam doi bani pe igiena mea, pe viitorul meu. Așteptam să se întâmple ceva să mor, pentru mine era mai bine.

În momentul cel mai critic, Sebi s-a trezit rugându-se lui D-zeu: „A existat un moment în viața mea în care eram singur în camera aia (pe părinți îi îndepărtasem din viața mea), cu alcoolul, cu drogurile și la un moment dat am vrut să-mi pun capăt zilelor. Am avut o frică puternică de moarte, am căzut la pământ și singurele cuvinte din toată inima mea pe care le-am putut rosti în singurătatea aia au fost <Doamne, salvează-mă că nu vreau să mor! Salvează-mi sufletul că nu mai știu ce să fac. > Am venit în țară și am ales să renunț, să spun adevărul despre viața mea, pentru că tot timpul am trăit în minciună. I-am sunat pe mama și pe tata. Ei mi-au răspuns și am fost primit la centru unde nu am fost judecat. Avem un Dumnezeu atât de mare care ne iubește pe fiecare. Atât de mult vă iubește Dumnezeu că nu dorește ca vreunul să treceți prin ceea ce am trecut noi. Viața este mult mai mult decât atât. Vă doresc o viața faină departe de dependență.”

Piezișa era viața mea”

Pe scenă a urcat și Marc, un tânăr clujean de 24 de ani, care și-a cerut iertare părinților și surorii lui, care se aflau în sală, pentru faptul că i-a rănit cât timp s-a drogat. „M-am născut într-o familie perfectă. Am primit tot ce mi-am dorit. La vârsta de 20 de ani am început să consum droguri. Timp de doi ani viața mea era perfectă. O țineam dintr-o petrecere într-o petrecere. Weekend de weekend mă drogam. Piezișa era viața mea. Frecventam cluburi din toată țara. Când am început să consum droguri am dat cu piciorul la ce era mai important, la familie. Mi-am îndepărtat familia și am pus pe primul loc în viața mea prietenii. Spre sfârșitul consumului toți prietenii m-au părăsit. Cine a rămas în viața mea a fost familia. De patru ani nu i-am băgat în seamă. Tot ce am văzut în ochii lor a fost tristețe, spaimă, dispreț. În patru ani, pe sora mea nu am întrebat-o o dată ce face. Pe tata l-am urât pentru că nu-mi mai dădea bani să consum. De mama nu-mi păsa. O dată pe săptămâna plângea o noapte întreagă pentru mine. Timp de patru ani nu mi-am bătut joc numai de viața mea, dar și de viața lor.”, a mărturisit Marc.

Caravana care a vizitat Clujul are ca obiect prevenirea consumului de droguri şi promovarea sănătăţii mintale și o serie de acţiuni care se desfăşoară pe parcursul lunii aprilie în 20 de centre universitare din România: Cluj, Suceava, Iaşi, Bacău, Galaţi, Constanţa, Bucureşti, Ploieşti, Târgovişte, Piteşti, Braşov, Sibiu, Târgu Mureş, Baia Mare, Oradea, Arad, Timişoara, Târgu Jiu, Petroşani şi Craiova.

T.S.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *