O zi ne mai desparte până la debutul ediției cu festivaliere cu numărul 23-vineri 14 iunie-, când sunt programate nu mai puțin de 27 de filme, 27 de propuneri interesante cu siguranță, greu de ales un film anume. De înțeles atâta timp cât avem de-a face cu producții realizate în marea lor majoritate, în ultimii 2, 3 ani. Sunt însă producții care s-au bucurat de nominalizări sau chiar premii în alte festivaluri internaționale de profil, selecția operată de Mihai Chirilov, deloc ușoară, propunând, ca în fiecare ediție, ineditul. Filmele edițiilor anterioare, afirm acest lucru ca unul ce sunt acreditat de la prima ediție TIFF, au făcut săli pline, bucurându-se de aprecierile publicului și ale criticilor de specialitate. Sunt convins că și ediția 2024 va mulțumi iubitorii celei de a 7-a arte. ”Un film, ne spune Bertrand Tavernier, nu este numai o poveste pe care o vinde cinematografia, ci și o cultură, o țară, un alt tip de consum”. Iar succesul ține de ”atenția acordată detaliilor”, uite cum am ajuns și la David Selznick.
Dogman, noul titlu marca Luc Besson, deschide vineri seara TIFF 2024. Filmul și-a început deja cariera internațională, înregistrând deja 3 nominalizări (la Golden Lion Veneția, la Queer Lion, respectiv la Golden Star/Feature Narrative Competition) și un premiu, Graffetta d Oro la Fanheart3 Awards/tot Veneția.
Este povestea unei copilării triste, marcată de violență domestică, verbală și fizică. Douglas trăiește o experiență cruntă, ajungând să trăiască în mijlocul loialilor săi patrupezi, în mijlocul cărora fusese aruncat. Mi-este greu și să scriu. Va fi greu și de văzut. Sunt drame care au loc, din păcate, în toate civilizațiile, iar semnalul de alarmă pe care-l trage Besson trebuie luat în considerare.
Tot ce-mi doresc este ca seara zilei de vineri să fie una senină, plăcută, să fie acel cadru natural în care să poți viziona în liniște, un film.
Revin însă la ziua de vineri 14 iunie. Patru secțiuni debutează în forță. Mă refer la Fără Limită (Lupul de stepă, Să nu doarmă nimeni, Utopia de beton), Lună Plină (Arcadia, Vampir ucigaș caută sinucigaș, În bătaia răului, Morții vii, Ciudățenii), Supernova (Stăpânul, Cele 7 binecuvântări, Sub supraveghere, Nedoriții/Blocul 5 nu se predă, Tăcere) și Focus Japonia (Un bărbat, Guvernatorul Sansho, Zile perfecte, Balada lui Narayama). Îndrăznesc să includ în această secțiune și producția niponă Răul nu există, prezentă în secțiunea 3×3 grație regizorului Ryusuke Hamaguchi. Și rămân la cinematografia japoneză. Cele opt filme selectate ”formează un caleidoscop cu tot atâtea genuri și stiluri, cu titluri ultra premiate și sonore, dar și un indie jucăuș, un anime-senzație, un documentar fără limită sau un titlu proaspăt adus de la Cannes-ul de anul acesta”, potrivit curatoarei Crăița Nanu. Toate cele opt filme sunt din categoria de văzut, prefer acuma să vă propun Balada lui Narayama (1983), regia Shohei Imamura, a cărui acțiune este plasată într-un sat din secolul XIX, unde tradiția le impune celor care ajung la 70 de ani să se retragă pe un munte unde să moară de…foame. Sigur v-am trezit atenția. Rămân la filmele altor timpuri pentru a vă propune încă un titlu, Guvernatorul Sansho (1954, regia Kenji Mizoguchi; premiul pentru regie la Veneția), film de o duritate greu de suportat. Este povestea trecerii de la mărire la decădere, sclavie mai precis. Dar asupra cinematografiei nipone voi mai reveni.
Demostene Șofron
