September 29, 2022

Daca ai observat cu atentie, micutii sunt mereu atenti la tot ce se intampla pana la o varsta ceva mai mare. Isi dau seama cu cine au o relatie apropiata si cu cine nu doar fiind atenti la toate detaliile din jurul lor.

Asa se intampla si cu saliva parintilor, care ajunge in cavitatea lor bucala in cantitati mici in urma unui sarut, in urma impartirii mancarii. Studii recente au constatat ca aceasta saliva si „impartasirea ei” i-ar ajuta pe copii sa inteleaga cine sunt cei apropiati si cine nu sunt in relatii foarte apropiate cu ei.

Inca de la nastere copilul incearca sa invete cat poate de mult si sa inteleaga lumea in care va trai, sa se adapteze. Aceasta adaptare e progresiva si se intampla din ce in ce mai rapid pe masura ce anii trec si creierul se dezvolta si mai mult. De la a distinge niste culori, umbre, forme nu foarte clare pana la a vorbi si a putea merge in picioare fara sustinere, toate aceste realizari ale micutilor vin si cu un pret: multa atentie si efort foarte mare de fiecare data cand intervine un stimul pentru a fi inteles si decodat corect.

Apropierea de tata, mama, membrii familiei nu e ceva ce micutii stiu inca de la nastere. Ei inteleg cum stau lucrurile si ce relatii au si vor avea cu oamenii care se tot invart in jurul lor in functie de anumite observatii foarte atente, la care nici maca nu te-ai gandit. De exemplu, saliva ar putea sa fie mereu un semn clar, atunci cand e „impartita” intre adult si copil.

In mod tipic impartim lucruri ce implica schimb de saliva, sarut, o inghetata, doar cu persoanele foarte apropiate, colegi, familie, prieteni. Printre semnalele clare ale unei relatii stranse intre membrii unui grup, unei comunitati s-ar numara si acest sharing de saliva.

Ca sa isi dea seama daca ipoteza lor e adevarata sau nu, oamenii de stiinta au facut niste experimente cu papusi. Li s-a pus unor copii de opt luni niste filmulete cu o papusa care plange. S-a observat ca micutii se uitau la adultii care au „impartasit” din saliva lor si papusii, direct sau prin intermediul mancarii.

Nu stim exact ce gandesc bebelusii, insa daca privesti cu atentie ce fac si unde se uita in anumite momente importante iti dai seama de ce ar putea gandi. Copiii nu isi doresc ca adultul sa incerce sa calmeze papusa care plange, ei se uita la adultul in care au incredere ca va avea o reactie, pe care il considera apropiat de papusa, are o relatie mai apropiata, stransa cu ea.

In alt experiment, o femeie impartea o feliuta de portocala cu o papusa, alta se juca cu o minge cu o papusa. La final era o papusa care parea ca plange, stand intre cele doua femei. Ochii copiilor s-au dus imediat spre femeia care daduse o feliuta de portocala papusii.

S-a mai incercat ceva: o femeie a bagat degetul in gura si apoi acelasi deget l-a introdus si in gura papusii, alta femeie si-a atins doar fruntea cu degetul si a atins fruntea papusii. Copiii s-au uitat iar la femeia care a folosit degetul cu saliva si a interactionat cu papusa.

S-a ajuns usor la concluzia ca micutii care vad adulti care impart ustensile de mancat si mancare cu ei, saliva pana la urma, sunt cei apropiati, prieteni, familie.

Pe viitor se vor face studii mai multe cu membri ai familiei, profesori, educatori, ca sa intelegem ce se intampla in mintea copiilor. Si imbratisatul s-ar putea sa joace un rol important.

E interesant sa se studieze pe viitor si daca micutii din diverse grupuri care au diferite obiceiuri ce tin de igiena si traditii legate de mancat vor reactiona diferita in aceleasi situatii.

Leave a Reply

Your email address will not be published.